marți, 13 decembrie 2011

În mine, în doi


Şi sunteţi părţi din mine şi acum mereu ,
Atunci când mă împart în doi şi nu sunt eu
Şi mă suciti ca să vă împreunaţi
În imposibilităţi de nonculori vampirizaţi.

Şi-n zile când vă întoarceţi iar spre mine
În situaţii când nu ştiu ce să aleg…
Pe tine care-mi dai putere să fiu fermă-n inimi,
Şi-n gânduri şi să reuşesc mereu să iert?

Sau tu .. cel care-mi cunoaşte viaţa
Şi microenergiile din ea în noi,
Când mă priveşti din nou cu mari nevoi
Aş vrea să ştiu ce vreau cand ma indoi.

Înconjuraţi-mă în trei de amintiri şi fum
Sau tăiaţi-mi legături ce sunt prin fire ,
Neexistente pentru tine ca şi mine
Sau pentru tine poate încă sunt.

În simţiri de tot ce am fost odată,
Te chem din nou către ce-nsemn acum,
Şi cu reproşuri printre şoapte surde
Mă aud din nou analizând ce spun.

Dacă mă laşi iar să privesc în urmă,
Mă pierd şi eu în amintiri de noi,
Şi-n suflet de decizii pline, moarte 
Încă mi se face-o nevindecată noapte.

Dacă mi-ar sta în putinţă, negreşit
Aş încerca să vă aduc spre mine înmiit,
Să vă strâng mâinile-n palme fine
Spre completări de suflete depline. 

Rege bun în castele pline de flori şi pace,
Sau negru împrejurat în mine de nevoi?
În centre pline de pustiu şi ceaţă
Poate cumva vă pierd pe amândoi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu