Simulare

E una din nopţile alea-n care mă mint

Că primăvara-mi începe cu tine,

De parcă-s legată la ochi cu o cârpă vişinie

Prin care nu-mi trec priviri spre gerul de-acum.

Mai târziu o să primesc un telefon de la tine

Prin care-o să-mi spui ursuz somn uşor.

Ar fi cearceaf peste ipocrizie un mesaj

Prin care să-ţi ascunzi tonul.

Ca atunci când eram şi la fiecare sfârşit simulam

Un te iubesc.

Paşi

O să te ador

când vom trăi întinşi pe-un nisip aspru

şi mă vei aşeza cu grijă să-ţi ajung la frunte

şi voi dori să-mi împleticesc degetele în buclele tale

şi ele vor curge adânc şi le voi simţi moi.

O să te ador

căci îţi voi fi iubită

şi dacă-mi vei spune aşa înseamnă că mă vei iubi

şi-ţi vei aminti că doar acum putem fi trecători

că-n rest ne mai rămâne puţin timp pentru fiecare

O să te ador

când n-o să mai fie mult 

până când ne vom simţi paşii în nisip.

Cinşpe

Dacă aş reînvia cinşpe minute
Te-aş privi vreo cinci cum te fumează o ţigară 
Iar în patru minute te-aş alege din tot
Cât ai sta la coadă la mere roşii 
Şi-am pleca vreo trei minute ţinându-ne de mijloc
Fără să ştim încotro ne îndreptăm
Ne-am întâlni cu viaţa la un colţ de magazin de jucării
Şi-am vorbi vreo două minute cu ea 

Rugând-o în ultimul să ne întoarcă clepsidra. 

Îngheţ

Am mâncat vise cu o imensă poftă de-a fi

M-ai oprit până nu mi s-a terminat nisipul din clepsidră

Simt în toţi cum îmi flutur regretele

Iar ochii tăi nu mă mai dor

Şi când mă dureau preferam să-i tremur.

am vrut cândva să fii aici din nou şi acum parcă vreau la fel doar că nu mai simt şi îmi vorbeşte mintea despre tine că te-ai dus şi nu crede că vei găsi drumul de întoarcere şi aşa îmi atacă suflul uneori că el e blestemat să ştie că vii într-o zi şi în ziua aia o să fie aproape soare doar acum e praf de zăpadă prea mult praf în aer pe care-l inhalez şi nu îl mai las să plece încalzindu-mă cu el cum o făceam cu tine odată şi-mi ţineam respiraţia ca s-o simt pe a ta deasupra buzelor  şi mă certai când te sărutam fără să respir aproape tremurând dar aşa credeam eu că-ţi memorez gustul şi-mi puneai repede căciula portocalie pe urechi să nu-mi îngheţe dar atunci nu te gândeai că mă vei lăsa să îngheţ singură într-o zi care mă tratează cu indiferenţă şi frig şi colţuri de guri ridicate-n fals şi mulţi mulţi ochi verzi albaştri aproape de toate culorile încolţindu-mă-n cercuri străine care mă mai fac să uit că nu mai vrei să fiu că nu mai vrei să fim sau că aproape ai uitat că-mi plângeai pe coapse când aveai bilete de avion spre nicăieri şi-ţi era frică şi te protejau  genele mele pe care nu mă lăsai să le rimelez că-mi spuneai în fiecare dimineaţă plină de cafea şi teiubescuri că-s frumoasa ta şi că nu m-ai opri vreodată din visele mele copilăreşti şi-mi făceai totul să fie atât de simplu nu greu ca acum când nu-mi eşti şi tot ce-mi există e doar o jumătate

Holocaust, iad de duhuri inocente

Holocaust, iad de duhuri inocente

Plin de intuneric si neuitat de timp,

Ai ars suflete-n adancurile mintilor prea negre

Si-ai oprit suflari pe un pamant pazit.

Oameni limitati de gropi bolnave,

Nu mai simteau pamantul sub picioare.

Si plangea cerul cu fulgi mari si albi

Incercand sa le ofere consolare.

Plini de durere si copii plangeau,

Ati furat mamelor un drept lasat in van.

Nazisti condusi de umbre protectoare

Acum va sufocati si voi in inchisoare?

Holocaust, iad de duhuri inocente,

Solutie finala intr-o lume sfanta,

Temnita a evreilor ce va pareau intrusi,

I-ati judecat gresit caci ei erau mai sus.

Printre cadavre curgea disperare,

Printre mormane de elite putrezite, alinare.

Insa Apocalipsa nu le-a fost aici,

Caci mandrii evrei au ramas uniti.

Draga Hitler, nu vei primi iertare,

Acolo vei simti si tu dureri.

Poporul tau sa n-aiba drept de aparare

Si-n haos sa te stingi spre alte lumi.

Ati plutit voi, suflete, prin fabrica mortii

Fara sa va urlati durerea , ati fost tari.

V-au omorat cu sange rece si-au devenit mari criminali.

Fara vreo vina. De ce Doamne i-ai blestemat pe acesti sarmani ?

Prinde-mă

Prinde-mă

Când nu mă vreau că-i iarnă

Şi că-i întuneric aici

Şi nu mai văd pe nimeni să mă vrea

Şi afară e infectat cu mirosul tău

Prinde-mă

Măcar de-un deget

Şi strânge-l între buze

Să-i omori entuziasmul

Prinde-mă

Şi amestecă-mă-n nimic

Şi ia-mi totul

Sau desprinde-mă în dezlegări

Prinde-mă

Şi nu-mi judeca visele

Fi-mi Făt-Frumos în roşu

Măcar pentru o iarnă

Prinde-mă

Şi nu alerga pe alunecări

N-o să-ţi dau promisiuni

O să-ţi fiu într-o maine

Deja obosită.

Mai e puţin până-n primăvară

îmi cânt nerăbdarea în răbdare şi n-o las să mă uite în alb căci sunt acum în ce-a fost noi şi îmi revin imagini din zile de niciodată şi chiar dacă n-au fost niciodată mă gândesc că vor fi şi uit să mut limbile la ceas cu priviri dese căci mai e puţin până-n primăvară şi primăvara ni se întâmplă multe ni se întâmplă să nu uităm că suntem doi şi să nu mă minţi că mă mint şi-ţi revin reveniri de-o noapte sau poate de-o viaţă într-o noapte când o să mă întrebi ce astept şi o să-ţi spun să taci că nu ştii prea multe nu ştii ce cale lungă am facut să ajung şi câte nopţi de ianuarie am petrecut în jumătăţi de măsură şi câte ceasuri am ţintit cu ochii umezi că nici cand n-am fost în alb ca acum când avem împreună un singur drum de-o noapte de primavară şi aproape că nu mai simt gropile în care suntem chiar dacă afară stă să cadă-n primii fulgi din iarnă eu te iubesc te iubesc pentru că nu mă laşi să mă pierd în răbdare mă laşi doar s-o fredonez şi asta nu mă opreşte să nu mă gândesc la primăvara ce-a fost la primăvara ce este-n mine acum cand aproape-mi eşti şi tu

Căutare

În mine răsună a suflet cald

În frigul de-afară a tine,

Eu sunt aici în mişcări de neant,

Tu într-un purgatoriu de chinuri.

Şi te-aş salva de orice moment

Şi-aş alerga să-ţi dau din suflare Iubire,
Ti-ai închis bine ochii şi nu mă mai vezi,

Sau n-ai putere să mă priveşti printre rânduri

Şi eşti pişcat de ace în găuri,

Săgeţi te-apasă de sânge în duhuri.

Şi aş veni de m-ai chema să îţi sărut rănile

Şi să ţi le cos cu limba în aşternut,

Dar voci din caldură îmi urlă

Tu nu eşti şi noi a disparut.

Cum să-ţi las sufletul să cedeze?

Şi să-şi mai salveze câteva pene prin locuri

Pe unde treceam când ne plimba vremea.

Prin paşi de altadată nu-i nimeni acum.

Dar ţi-am promis că voi fi acolo,

Şi aştept doar să-mi adoarmă şi mie suflarea

Şi să nu mai simt divine emoţii în totul

Prin care-mi strecor alinarea.

Şi-o să te caut.

O să te salvez într-o noapte

Când soarele va zâmbi lunii.

O să-ţi transform membrele-n şoapte,

Şi-or să mă caute-n mişcări disperate.

Şi-apoi o să fug.

Dispar

Îţi aminteşti când era dimineaţă?

În oricare mirosea a ceai de tei, eram a ta.

Îmi suflai doar priviri şi îmi erai ea.

Mă apăsai cu degete pe buze

Şi-mi adorai liniştea.

Mă recunoşti acum ?

Miroase a amiază într-un colţ de cafenea

Unde nu mai servesc ceai de tei ci cafea.

Căci a zburat mirosul odată cu plecarea ta.

Îmi doresc să dispar.

Îmi afund o ureche în pernă

Şi mă înfioară scârţâiturile adânci de bumbac.

Mă îneacă în mintea care mă zbuciumă.

Bucată din carne, bucată din suflet

Molecule şi simţuri.

Îmi dispar.

Pentru tine.

Şi acum nu mai ai ce să atingi.

Nu mai ai ce să rupi.

Căci îmi ascund frânturile într-o vioară

Şi o las să mi le cante.                            

Ce-a fost a fost, ce va fi este.

Şi dacă mi-ai fost iubirea care mă vroia în etern…

Azi unde eşti?