îmi cânt nerăbdarea în răbdare şi n-o las să mă uite în alb căci sunt acum în ce-a fost noi şi îmi revin imagini din zile de niciodată şi chiar dacă n-au fost niciodată mă gândesc că vor fi şi uit să mut limbile la ceas cu priviri dese căci mai e puţin până-n primăvară şi primăvara ni se întâmplă multe ni se întâmplă să nu uităm că suntem doi şi să nu mă minţi că mă mint şi-ţi revin reveniri de-o noapte sau poate de-o viaţă într-o noapte când o să mă întrebi ce astept şi o să-ţi spun să taci că nu ştii prea multe nu ştii ce cale lungă am facut să ajung şi câte nopţi de ianuarie am petrecut în jumătăţi de măsură şi câte ceasuri am ţintit cu ochii umezi că nici cand n-am fost în alb ca acum când avem împreună un singur drum de-o noapte de primavară şi aproape că nu mai simt gropile în care suntem chiar dacă afară stă să cadă-n primii fulgi din iarnă eu te iubesc te iubesc pentru că nu mă laşi să mă pierd în răbdare mă laşi doar s-o fredonez şi asta nu mă opreşte să nu mă gândesc la primăvara ce-a fost la primăvara ce este-n mine acum cand aproape-mi eşti şi tu
⋱ ⋮ ⋰
RăspundețiȘtergere⋯ ◯ ⋯
⋰ ⋮ ⋱