Îngheţ

Am mâncat vise cu o imensă poftă de-a fi

M-ai oprit până nu mi s-a terminat nisipul din clepsidră

Simt în toţi cum îmi flutur regretele

Iar ochii tăi nu mă mai dor

Şi când mă dureau preferam să-i tremur.

am vrut cândva să fii aici din nou şi acum parcă vreau la fel doar că nu mai simt şi îmi vorbeşte mintea despre tine că te-ai dus şi nu crede că vei găsi drumul de întoarcere şi aşa îmi atacă suflul uneori că el e blestemat să ştie că vii într-o zi şi în ziua aia o să fie aproape soare doar acum e praf de zăpadă prea mult praf în aer pe care-l inhalez şi nu îl mai las să plece încalzindu-mă cu el cum o făceam cu tine odată şi-mi ţineam respiraţia ca s-o simt pe a ta deasupra buzelor  şi mă certai când te sărutam fără să respir aproape tremurând dar aşa credeam eu că-ţi memorez gustul şi-mi puneai repede căciula portocalie pe urechi să nu-mi îngheţe dar atunci nu te gândeai că mă vei lăsa să îngheţ singură într-o zi care mă tratează cu indiferenţă şi frig şi colţuri de guri ridicate-n fals şi mulţi mulţi ochi verzi albaştri aproape de toate culorile încolţindu-mă-n cercuri străine care mă mai fac să uit că nu mai vrei să fiu că nu mai vrei să fim sau că aproape ai uitat că-mi plângeai pe coapse când aveai bilete de avion spre nicăieri şi-ţi era frică şi te protejau  genele mele pe care nu mă lăsai să le rimelez că-mi spuneai în fiecare dimineaţă plină de cafea şi teiubescuri că-s frumoasa ta şi că nu m-ai opri vreodată din visele mele copilăreşti şi-mi făceai totul să fie atât de simplu nu greu ca acum când nu-mi eşti şi tot ce-mi există e doar o jumătate