Dispar

Îţi aminteşti când era dimineaţă?

În oricare mirosea a ceai de tei, eram a ta.

Îmi suflai doar priviri şi îmi erai ea.

Mă apăsai cu degete pe buze

Şi-mi adorai liniştea.

Mă recunoşti acum ?

Miroase a amiază într-un colţ de cafenea

Unde nu mai servesc ceai de tei ci cafea.

Căci a zburat mirosul odată cu plecarea ta.

Îmi doresc să dispar.

Îmi afund o ureche în pernă

Şi mă înfioară scârţâiturile adânci de bumbac.

Mă îneacă în mintea care mă zbuciumă.

Bucată din carne, bucată din suflet

Molecule şi simţuri.

Îmi dispar.

Pentru tine.

Şi acum nu mai ai ce să atingi.

Nu mai ai ce să rupi.

Căci îmi ascund frânturile într-o vioară

Şi o las să mi le cante.                            

Ce-a fost a fost, ce va fi este.

Şi dacă mi-ai fost iubirea care mă vroia în etern…

Azi unde eşti?