În mine răsună a suflet cald
În frigul de-afară a tine,
Eu sunt aici în mişcări de neant,
Tu într-un purgatoriu de chinuri.
Şi te-aş salva de orice moment
Şi-aş alerga să-ţi dau din suflare Iubire,
Ti-ai închis bine ochii şi nu mă mai vezi,
Ti-ai închis bine ochii şi nu mă mai vezi,
Sau n-ai putere să mă priveşti printre rânduri
Şi eşti pişcat de ace în găuri,
Săgeţi te-apasă de sânge în duhuri.
Şi aş veni de m-ai chema să îţi sărut rănile
Şi să ţi le cos cu limba în aşternut,
Dar voci din caldură îmi urlă
Tu nu eşti şi noi a disparut.
Cum să-ţi las sufletul să cedeze?
Şi să-şi mai salveze câteva pene prin locuri
Pe unde treceam când ne plimba vremea.
Prin paşi de altadată nu-i nimeni acum.
Dar ţi-am promis că voi fi acolo,
Şi aştept doar să-mi adoarmă şi mie suflarea
Şi să nu mai simt divine emoţii în totul
Prin care-mi strecor alinarea.
Şi-o să te caut.
O să te salvez într-o noapte
Când soarele va zâmbi lunii.
O să-ţi transform membrele-n şoapte,
Şi-or să mă caute-n mişcări disperate.
Şi-apoi o să fug.
Fiecare fiinta are propriul drum in viata. Intalnesti in aceasta calatorie oameni de la care inveti cate ceva sau care te ajuta sa-ti implinesti destinul. Trebuie sa avem in vedere un lucru important. Atunci cand sufletul este zbuciumat de diverse lucuri si pare neimplinit s-ar putea ca ochii sa nu mai vada realitatea.
RăspundețiȘtergereCu siguranta in cazurile in care gandim mai mult cu mintea si mai putin cu inima, realitatea ni se schimba :) Oamenii intra-n viata noastra cu un motiv si de la toti avem de invatat si ii putem invata.. Suntem permanent niste profesori pentru ceilalti si altii ne sunt noua profesori.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru urmarirea blogului!