Fără aripi

A trecut o vreme de când noi

alergam veseli, visând in doi

Şi mă pierdeam în fin de aşternuturi albe

şi ne formam un drum plin de ghirlande .

În aşteptate dimineţi maro

mă alintai cu tine şi cafea,

Şi-n soare ne pierdeam cu paşi desculţi

părând învingători pe căi de ceară.

Mă picurai şi-n nopţi de lacrimi când plecai

şi mă durea să mă fumeze o ţigară

Fără tine în drum de împotmolire cânt

şi simt acum.. aproape te-am pierdut.

Când viaţa te-a speriat în amintire

te-am luat de mână să reuşeşti să uiţi

Dar n-ai simţit atingeri de speranţă fine

Prin umbra noastră modelată-n lut.

De mână cu speranţe încă alerg

fară să ştiu mă mai înec în gânduri.

Şi nu mă tem să simt dureri în piept,

dacă pentru tine e fericit Pământul.

Străină sunt în mine când mă schimbi

de caracter şi tine şi ce simt,

Furtuni brutale şi cumplite-n ţipete ascult

Venind din ce a însemnat “demult”. 

De azi o sa îi cer un suflet nou,

Pe care nu îl voi desface aşa usor.

Cât te-am rugat să-mi dai aripi cadou !