Amintire

Si mirosea a mare-n pielea ei
Si o gustai a sare cristalizata, altadata.
Si-ai vrea s-o vezi acum cum o primeai cu flori,
In albe camere de ierni si de zapada.

Te-nteapa mirosul tigarii ei si-acum,
Cand intri-n locuri cu aceiasi pasi.
Te-apasa umerii in jos de goliciuni,
Cand doar amintiri de viu ti-au mai ramas.

Acum intr-un abis de-al tau e inca iarna,
Cu vuiete si maluri indarat.
Nici scoicile nu te mai zgarie-n palma
Le simti si tu marea tristete a lor.

Te privea departe, dincolo de limitele imaginatiei tale
Si o inspirai cu starea ta de-a fi.
Te simtea departe, dincolo de regulile durerii mele
Intr-un somn profund, de amintiri.

In adancul lui intrai cu ea, intr-un negru intens de sters,
Acoperit de-o lumina ce venea din tine
Si-o ascundeai si o duceai intr-un abis.
Intr-un somn profund. O amintire.