Te-am atins si te-am strans puternic de mana dreapta. Te-am vrut pe scena mea desprinsa dintr-o sala umeda si intunecata, care picura cu sunete sensibile. In aceiasi pasi de dans visam sa fim acolo. Si visam impreuna cu scantei in ochi de fara vina, descoperindu-ne goliciunea iubirii.
Locurile pe care le-am descuiat pentru tine, acum sunt disperat de iernatice in noua inchisoare. Azi, nu eu ti-am dat rolul tau. Ti-ai ales sa te desprinzi din simtiri de una , din strazi fara sculpturi in carne, finisate brutal de fin. Tu nu simti ca m-ai stins?
Cum sunt acum ? Ma vad la fel. Fara drepturi m-ai adus in lumea ta de afara. Picurata in esenta de negru, de toamna, de piscata… de sentimente confuze..dincolo de limitele durerii.
Si eu.. credeam inca in povesti , pentru ca doar cu tine spuneam povesti pe un fond muzical de pian tanar, ce pentru noi existau in neatins.
Acum e doar o privire singura cu scantei slab luminate in acelasi praf si in alt vant. Sper ca boala pura imi va curata drumul de vreme, de timp, de oameni si de tine. Sau m-ai strange in brate si m-ai frange!
Spune-mi ..
In loc de suflet, ce pun acum ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu