La sfârşitul ăstei zile lungi
Cât romanul vieţii tale pe care sperai
Să ţi-l scriu cândva printr-un război de buze uscate,
La sfârşitul ăstei zile lungi
Totul se rezumă la tine,
Şi la astenia de primăvară
care-mi sună-n podeaua mucegăită .
Părul dintr-un cui nu vrea să mă ridic,
O las să-mi povestească, pocnind
Despre cum nimic nu-ţi mai există acum
Nici măcar o ploaie, într-un cimitir.
La sfârşitul ăstei zile lungi,
Romanul vieţii tale mi-a umezit buzele
Într-un rece război- sloi.
Multumesc! O zi buna :)
RăspundețiȘtergere