Astenie de primăvară

La sfârşitul ăstei zile lungi

Cât romanul vieţii tale pe care sperai

Să ţi-l scriu cândva printr-un război de buze uscate,

La sfârşitul ăstei zile lungi

Totul se rezumă la tine,

Şi la astenia de primăvară

care-mi sună-n podeaua mucegăită .

Părul dintr-un cui nu vrea să mă ridic,

O las să-mi povestească, pocnind

Despre cum nimic nu-ţi mai există acum

Nici măcar o ploaie, într-un cimitir.

La sfârşitul ăstei zile lungi,

Romanul vieţii tale mi-a umezit buzele

Într-un rece război- sloi.

Trăiesc

Trăiam,
Fiecare zi alergând
Aşteptând întâmplarea.
Trăiam,
De parcă nu-mi exista moartea.
Mi-am amintit,
Doar acum sunt trecătoare.
De atunci trăiesc.
Fiecare orice, în fiecare zi,
Aşteptând întâmplarea.
Şi ştiu că-i greu,
Dar nepăsarea nu-ţi oferă uitarea.

Încă mai visez

Încă mai visez.
Şi cât de greşit se întâmplă să fie totul,
Şi câte neşanse mă străbat din nou
În realitatea mea
Din vis.
Mi-e teamă,
Iar îmi vei curge prin vene
Şi când mă vei trezi
Îţi vei şterge din nou paşii.
Dar.. încă mai visez.
Oricât de greşit se întâmplă să ne fie totul.

Te-as iubi mai multe vieti intr-una

Te-as iubi mai multe vieti intr-una,
Si mai multe lumi prin alte vieti
Pana ti-as descifra fericirea
Si daca ai fi , as lua-o de la inceput,
Intotdeauna.

Simulare

E una din nopţile alea-n care mă mint

Că primăvara-mi începe cu tine,

De parcă-s legată la ochi cu o cârpă vişinie

Prin care nu-mi trec priviri spre gerul de-acum.

Mai târziu o să primesc un telefon de la tine

Prin care-o să-mi spui ursuz somn uşor.

Ar fi cearceaf peste ipocrizie un mesaj

Prin care să-ţi ascunzi tonul.

Ca atunci când eram şi la fiecare sfârşit simulam

Un te iubesc.

Paşi

O să te ador

când vom trăi întinşi pe-un nisip aspru

şi mă vei aşeza cu grijă să-ţi ajung la frunte

şi voi dori să-mi împleticesc degetele în buclele tale

şi ele vor curge adânc şi le voi simţi moi.

O să te ador

căci îţi voi fi iubită

şi dacă-mi vei spune aşa înseamnă că mă vei iubi

şi-ţi vei aminti că doar acum putem fi trecători

că-n rest ne mai rămâne puţin timp pentru fiecare

O să te ador

când n-o să mai fie mult 

până când ne vom simţi paşii în nisip.

Cinşpe

Dacă aş reînvia cinşpe minute
Te-aş privi vreo cinci cum te fumează o ţigară 
Iar în patru minute te-aş alege din tot
Cât ai sta la coadă la mere roşii 
Şi-am pleca vreo trei minute ţinându-ne de mijloc
Fără să ştim încotro ne îndreptăm
Ne-am întâlni cu viaţa la un colţ de magazin de jucării
Şi-am vorbi vreo două minute cu ea 

Rugând-o în ultimul să ne întoarcă clepsidra.